VERSURI NOI: LACRIMA DIMINEȚII

LACRIMA  DIMINEȚII

 

Sub umbrela timpului înserarea ochiului ascund

Și, tristă, răzvrătirea cugetului  n-o pătrund,

Încearcă să-mi auzi glasul cântecului ce zace,

Când inima din al tău dor hulub mic se face.

 

Evadez supusă în ploaia gândurilor tenace,

Umilă, le las în hainele senine să mă îmbrace,

Le torc pe fusele viitorului cu iuțeală robace

Și vin să le aștern la picoare ca trofeu de pace.

 

Când  se dezlănțuie valul în  oceanul de iubire,

Scaldă-mă în marea fierbinte din a ta privire

Și alină-mi glezna ce-a ostenit la pragul tău,

Să sape urmă în sufletul chinuit de dorul greu.

 

Când, ogoite, adorm izvoarele în stânca serii,

Mă lasă să gust din mierea neatinsă a verii

Și atinge-mi buzele crăpate din arșița dimineții,

Am mare sete din lacrima de fericire a vieții.

11 iunie 2012     Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s