VERSURI NOI: EXIL ÎN SIBERII

 EXIL ÎN SIBERII

Nu vreau să cuibăresc sămânța de durere,

Ea sapă-n ochiul meu și limpezimea cere,

În suflet cu duiumul ierna-mi cerne

Și simt povara lacrimii cum geme…

 

Nu vreau să altoiesc a mea tristețe,

Nici firul ierbii-n ochiul meu să înghețe

Și o alung în mlaștini din Siberii, exilată,

Cu plugul nepăsării vreau cărarea ei arată.

 

Și răsădesc domol clipele sfinte, fericite,

E un tezaur, cu prudență îngrop firele rărite,

Din pomul înflorit, visez să crească rodul

Și bucuria vieții să se numească sortul.

 

Zâmbesc… când mă acoperă urgie surdă,

Chiar dacă plouă-n suflet cu picătură crudă,

Imaginar, m-agăț de brațul tău cu gândul,

Se face cald… ești soarele ce îmi trimite sfântul…

 26 mai 2012      Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s