VERSURI NOI: LUCEAFĂRUL IUBIRII

LUCEAFĂRUL   IUBIRII

 

De dincolo de tine crește un hău de rătăcire,

Un amalgam necopt din setea de împlinire

Și mă găsesc răscruci cu lacăte încuiate,

Puzderie de întrebări se plâng neascultate.

 

După a ta plecare cerul nu mai răsare,

Ca o stafie joacă-n memorie neguri bizare,

Și albăstrimea umple-ale zilei căscate ponoare,

În râpile de vise adorm raze clare de soare.

 

Doar sufletul meu aleargă-n lunca iubirii,

Unde-n lanul poeziei culegeam spice de-armonie,

Unde luna se cununa cu soarele și-n zi de luni,

Și noi, rebeli, ne destrămam în jocul de minuni.

 

Nu pot uita… nu cred să pot uita…

Să mai revin?  Sleit e sufletul de așteptări,

Doar un luceafăr de iubire păstrează vraja ta,

Ca sol de amintire din veșnicia clipelor de ieri…

 6 iunie 2012        Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s