VERSURI NOI: ARȘIȚĂ DE IUBIRE

ARȘIȚĂ  DE  IUBIRE

 

De ce m-ar plânge luna, e veșnică-a sa cale,

Cu a ei obscuritate ademenește val de mare.

Cum să m-aline geana-i ce n-a gustat plăcere,

Când, stană vie de-așteptare,  îmbrac a ta tăcere?

Cum să tresară raza ei ce e mereu jelită-n poezie,

Când lăcrămează-n rugă mută, a mea melancolie,

Cum să mă înțeleagă: n-am gând de nemurire,

E setea clocotindă… e mare arșiță a ta iubire…

  7 iunie  2012              Maria  Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s