VERSURI NOI: FURTUNILE…

F U R T U N I L E …

 

S-au răzvrătit în zori furtunile din așteptare,

Cu pași abili au tot sporit, ca val turbat de mare,

Din a lor avalanșă își tulbură privirea corbul,

Cu nori de praf, sălbatici, gonesc vârtejul, orbul.

 

Frământă întreg pământul, îl zgâlțâie fără cruțare,

Pentru răbdarea lor nu acceptă mică îndurare,

Pentru cătușile ce au stăvilit a lor căruntă amorțire,

Se plâng  în vuiete, strivesc prin nemiloasă zguduire.

 

Admir puterea lor, obstacolul ușor știu să-l stârpească,

De poartă-n vene zbucium, știu iute să-l dezlănțuiască…

Eu sunt  ființă slabă, o  frică de la înger port în sânge,  

Din dor de tine, ascund în lacrimă furtuna ce mă frige.

 5 iunie 2012         Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s