VERSURI NOI: A VIEȚII ÎNĂLȚARE

A VIEȚII   ÎNĂLȚARE…

 

Lăstar de omenie e din părinții mei a mea menire,

Din bunul  Dumnezeu port pacea în privire,

Am  ogoit în suflet  vulcan ce a ierupt în poezie

Și mă simt pom în floare din dulcea-i agonie.

 

Sunt fir de iarbă ce după coasă învață să renască,

Sunt sol ce știe după secetă în fructe să rodească,

Sunt piatră de granit ce a rezistat în iureș de furtuni

Să nască trei povești, să crească în fiecare trei minuni…

 

Mă ocrotește cu aripa-i sfânta Providență,

Mă apără de boli și îmi susține pasul în cadență,

Cu mare grijă-alungă clipele ce nasc nenorocirea,

Destinul meu este iubirea și rodul meu e fericirea.

 

Să nu-mi trimiteți nori, voi ști să fiu un soare

Și nici pelin de soi, voi fi parfumul crinului în floare,

Nu-mi adunați ninsori,  în suflet torc senin descântec,

Din lacrimi de viori mă voi preface-n vesel cântec!

 

Urâți-mi ochiul, de a fost privirea mea neclară,

Uitați-mi vocea, dacă-am luat o notă prea bizară,

Nu–mi admirați cuvântul ce vă doinește alinare,

Eu vă iubesc, prin asta savurez a vieții mele înălțare!

 6 iunie 2012                    Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s