VERSURI NOI: R O D

            R   O   D

Am cerșit rod din pacea unui sfânt

Și a coboarât mana lui, al meu fiu,

De dimineață floarea o descânt,

Sughiță-n hohote de râs pruncul zglobiu.

 

Mă îmbrățișează dulce bărbatul iubit

Și crește, în somn, puiul meu  fericit,

Sărut pâinea cu rugă de pace în vatră,

Zâmbește al  său dinte de lapte, fragil.

 

Gust zborul păsării în ploaia curată,

Tremură frica în ochiul mic, de copil,

Pășesc mărunt, să învețe pasul subtil

Și-mi zboară din poală ca un hulub docil…

 

Sunt mamă…  n-am timp de a muri,

Împlinită, conjug la viitor verbul a iubi,

Cât murmură-n silabe copilul – a fi,

Ca un blestem repet la nesfârșit – a trăi…

 

Altfel nu sunt eu, ci o umbră, exist,

Sublimul adoarme în pânza visului trist,

Pământul sub talpa-mi crapă de ger,

Sunt crucea răstignită, cu brațele spre cer,

Mântuiește-mă, Doamne, fără rod, în cor,

lacrimile singurătății suspină de dor…

 20 mai  2012  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s