VERSURI NOI: CA MICHELANGELO!

CA MICHELANGELO!

 

Am cioplit din stânca mării

Un corp tandru, nou David,

Şi te-admir: odă visării!

„Ai creat un corp splendid!”

Michelangelo ar scrie,

Dacă-ar fi acum să-nvie.

 

Am țesut doi ochi albaștri

Dintr-un cer senin de vară,

Și m-au luminat doi aștri,

Să nu gust amurg de seară.

 

Spicul copt – arc de sprânceană,

Raza lungă – un fir de geană,

Le-am descântat cu rouă vie,

Să mă ademenească dintr-o mie.

 

Nasul, gura și bărbia,

Le-am dăltuit ca pe-o colindă,

Le-am lucrat cu omenia

Și mă văd ca-ntr-o oglindă.

 

Am cules din lunci  mătasa

Ce-a uitat-o-n iarbă coasa,

Ți-am crescut în valuri pleata,

Strop de smoală a fost unealta.

 

Am strâns freamătul  din codru

Și ți-am ferecat urechea,

Să m-auzi din hăul sobru,

Să-mi fii pentru veci perechea.

 

N-am găsit altă  minunne,

Să umplu suflet încă gol

Și-am turnat al meu, anume

Suflețel,  în al tău sol…

 

Ce duios cânți al meu nume,

Cu ochi buni, m-admiră-o lume!

Când  vrăjești a mea ureche:

„Suflețelul meu pereche!”

 10 mai  2012   Maria Botnaru


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s