VERSURI NOI: VERDELE ETERN

VERDELE  ETERN

Un nesfârșit din verdele etern,

Înundă dulce plaiul meu matern…

 

 Atâta verde n-a văzut nici cerul,

Așa un verde n-a gustat nici o paletă

Și crește lent în ochiul meu  misterul

Din avalanșa ce-a-mbătat a mea Planetă.

 

Nuanțe noi apasă a mea strună,

Atât de fraged pulsul lui răsună,

Aud mișcare de celule cum se-adună

În iureș de înmulțire prea nebună.

 

Și amețește a mea privire…  Fascinată,

Cuprinde marea de verdeață, răsfățată,

Admiră curcubeul arcuit la orizont

Și vise noi roiesc ca fluturi în potop.

 

Ce minunată este această primăvară!

Trezește coltele în firul ierbii, să răsară,

Descătușează sufletul de grea povară,

Mă hărțuiește să iubesc ca prima oară,

Mă îneacă în dăruire pentru a mea țară

Și setea de-a trăi se face-a mea comoară.

 

Iar îmi ademenește gândul cu a ei ispită:

Viața este un mare dar…

                              ea merită, din plin, trăită!

24 aprilie 2012     Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.