VERSURI NOI: MĂ ÎNȚELEGI

MĂ  ÎNȚELEGI…

 

Mă înțelegi,

De glasul mi-e scăzut,

Știi vorba s-o dezlegi,

Să nu am gând abrupt

Și rana, stinsă, o închegi.

 

Mă înțelegi,

Când grijile din asfințit,

Ușor, în mare grabă se adună

În ochiul meu prea ostenit,

Le spulberi c-o atingere de mână.

 

Mă înțelegi,

Când plânge, mută,

Durerea de părinte în mare prefăcută,

O stingi cu al tău sărut

Din cel mai aprig dor crescut.

 

Mă înțelegi…

Dar nu-nțeleg, când bucuriile răsună,

Cum, oare, a ta nestăvilită strună

Aude clar foșnetul meu de undă?

Atingi cu gingașie… și cântec ne inundă…

21 aprilie 2012   Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.