VERSURI NOI: TĂCERE

T Ă C E R E

Tâcere… de aur, ești scut,

Când două suflete se împletesc

Într-un dulce și lung sărut.

Lacrimă ești din chinul durut,

Când omul drag apune-n lut.

Aer ești,  când valul întâlnirii

Spală ușor clipa despărțirii.

Ești rea și infinită încordare

Lângă un munte de așteptare.

Ești grăuntele de răbdare

Din măiestria de ascultare.

Ești dulcea soră, mai mare,

Când nu pot ierta trădare.

Divină ești,  când rătăcită,

Aștept să fiu de Domnul auzită.

Ești prăpastie grea, amețitoare,

Când iubitul nu aude a mea chemare.

Dar numai tu-mi  faci sfântă înălțarea,

Când muza, lacom, îmi taie răsuflarea.

17 martie 2012  M. Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s