VERSURI NOI: REVENIRE

R E V E N I R E

 

La orizont vâslesc cocori cu aripile ninse,

Plutesc ușor în zare unghiurile întinse,

Din puncte mici cresc siluietele ascuțite,

Revin la vechiul cuib ca gânduri rătăcite.

 

Îi urmărec cu ochiul obosit de atâta vis,

Cu țipete de jale, mă recheamă din abis,

Cu dor de revenire mă leagănă, să simt

Renașterea-n câmpie și în al meu gând.

 

Tot mai aproape, mai aproape se zăresc,

Cu suflul noii primăveri, ușor mă amețesc,

Din glasul lor de dor strident  mă regăsesc

Și amintirea, dulce-a ta,  mă face să zâmbesc.

 

Cu alai, roiesc spre  a mea casă oaspeții cerești

Și sufletul se înveselește cu o vrajă de povești,

Cu grijă-am tras și  brâie noi căsuței cu pridvor,

Cu dor, te-aștept în cuibul meu, iubitul meu cocor.

13 martie 2012  M. Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la VERSURI NOI: REVENIRE

  1. O poezie frumoasa, plina de farmec, inspiratie si dragoste ! Felicitari ! Bravo !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s