VERSURI NOI: D E S T I N

D E S T I N

 

DESTINUL

 

Mă adoarme lin  patima,

 

Mă trezește grav iluzia,

 

Mă purifică amară lacrima,

 

Mă renașteaspră concluzia.

 

 

 

Învăț imensă răbdare,

 

Mă crește căruntă așteptare,

 

Cerșesc sfântă iertare,

 

Mă frigecrudătrădare.

 

 

 

Ador firavă copilărie,

 

Mă alină, sinceră, omenie,

 

Culeg  supremă  fericire,

 

Admirsacrăpoezie.

 

 

 

Agonisesc simplă moștenire,

 

Alung tristă nemurire,

 

Plâng suavă amintire,

 

Visez o veșnică iubire…

 

 

 

Tu mi-ai  surâs:

 

„Pretențioasă… zeie?”

 

Eu am surâs:

 

„Decepționată…  femeie.”

13 martie 2012  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s