VERSURI NOI: NU ÎNTREBA

NU ÎNTREBA

 

Nu întreba de ce-s de gânduri troienită

Și nu mă condamna de vraja ce-s topită,

Și dacă-o zi din univers ne e sortită,

E pentru că am meritat să fiu iubită.

 

Cu glas de ape, tu m-ai chemat în șoapte,

Eu, rătăcită, te-așteptam cu a mea noapte…

Un ocean de liniște din pacea zilei adunată,

Ne-a inundat și am uitat de lumea toată.

 

Azi doar ploița caldă  ne cântă  rușinată,

Că ne-a trezit din visele răzlețe pe-amândoi.

Și impulsiv, a revărsat un zbucium pentru doi,

Ce a pornit din somn glasul viorilor din noi.

 

Din fericire a înflorit pe fața mea surâs de înger

Și a răsunat un imn cu note lente de oleandră,

Și s-a născut un joc cu iureș de ciuleandră,

Din bobul dragostei a încolțit un firav lujer.

 

Este-o poveste de iubire ce voi să ne domine,

S-a minunat și dimineața: „Cât va ține?”

O liniștesc: „Eu sunt cea fericită că mă știe,

Pe anii ce mai vin nu vreau o altă bogăție.”

 

O tăinuim  în inimi să fie-n bună siguranță,

O creștem în suflete cu o căldură și speranță,

Și îi turnăm  la rădăcină o nesecată fericire,

Să se înalțe într-un stejar cu ramura ei vie…

 17 februarie  2012  M. Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.