VERSURI NOI: MERG MAI DEPARTE

MERG  MAI  DEPARTE…

 

O lume se înghesuie în preajmă

Și mă atinge, mă înțeapă, mă întreabă…

N-am unde  mă ascunde de-ale ei  spume,

Mă doare ochiul  de aglomerații și de glume.

Mă închid  în casă și chem liniștea să sune,

Și aștept din univers să mă  găsească unde,

S-aducă vocea ta cu melodia-i să răsune…

De ce mă copleșește o imensă și căruntă lume,

Când am nevoie doar de sufletul-minune,

S-audă chiar și liniștea ce mă răpune,

Atunci când voi să uit de o străină lume…

 

Simt cum mă mistuie un gol sărac din univers,

Vrea să-mi dicteze să pășesc nu înainte, ci invers,

Am ferecat gânduri ce nu mă lasă să te aduc,

Le-am încuiat  într-un sunduc din nuc,

Am scris mărunt: „E grija ce-am avut!

Un adevăr durut ce m-a învățat să lupt,

O sete ce a visat izvor curat, dar a secat,

Un vânt ce a prea gonit, dar a venit din asfințit,

Un cânt ce a răsunat răscolitor, dar iute-a ostenit,

Un pas ce a pășit grăbit și, întârziat, a rătăcit…”

 

Închid capacul, trag zăvorul și uit că l-am știut.

Aștept minunea să acopere întregul  univers,

Nu cred în agonie, vreau să răsune dulce al tău mers…

3 ianuarie 2012                 M. Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s