VERSURI NOI: DRUMUL VIEȚII

DRUMUL  VIEȚII

 

Viața e un drum cu plâns strident de început

Și e o scurgere grăbită într-un pumn de lut.

O tinerețe-înfloritoare este al vieții împrumut

Și chinul de înălțare ne este premiul obținut.

 

Ce minunat începem a ne ține copăcel,

Ce curioși și veseli, copii  zburdăm pe el,

Câte mari speranțe ne mențin  pasul ușurel

Și cât de anevoios ne mai târâm: „Încă nițel!”

 

Din laptele matern am adunat tărie,

Din pasul tatălui am învățat și omenie,

Și viața m-a condus prin bune, rele fapte,

Fără regrete, duc povara, iertare e în toate.

 

Dar cât n-ar fi de mică, sau cât n-ar fi de mare,

Cât n-ar fi ea grăbită și cea mai trecătoare,

Cât n-ar fi ea amară și dulce totodată,

Iubirea este torța, ce luminează calea dreaptă.

 

Ea este o putere ce îmi reglează pulsul,

Cu tensiune înaltă, dictează vieții cursul,

Ea singura, în noapte, aprinde al meu soare,

De moare vraja ei – și drumul meu dispare.

 

Pășesc cu fermitate și pasul mi-e ușor,

Trăiesc cu demnitate și visul mi-este dor,

Chiar dacă anii fug și-mi lasă amintiri,

Pe drumul meu e soare și numai împliniri!

10 februarie   2012      M. Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la VERSURI NOI: DRUMUL VIEȚII

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s