VERSURI NOI: DOR DE MAMĂ

 DOR DE MAMĂ

 

De câtă vreme n-ați  văzut-o pe măicuța?

De câte ori v-a plâns de mare dor căsuța?

Și pragul casei a îmbătrânit și s-a uscat,

Tot scârțâie, oftând, de câte ori îl calc,

Se risipește hornul de-așteptarea grea

Și s-a umplut cu jale toată traista mea,

Și s-a făcut posmag, colacul în casa mare,

Ce l-am copt pe la paște în bocet și sudoare.

 

De multe ori îmi vine-un dor de ducă,

De multe ori tristețea în brațe mă apucă,

Și îi promit, că mâine voi porni la drum,

Voi înota  prin ploi, voi trece și prin  fum,

Dar voi ajunge  la a mea blândă  fiică

Și voi mai potoli din dorul de mămică,

Și voi găsi pe al meu dulce fecior,

Voi stinge focul din nesuferitul dor.

 

Cu greu, mai ies pe prispa casei ce-i pustie,

Cu o invidie, admir lunga viță-de-vie,

Ce bine, dragă, vițele-s dintr-un butuc,

Copiii tăi, nicicând, în lume nu se duc,

Și-o rog să se întindă peste orizont,

Să vadă a mai crescut al meu nepot.

Și o rog să le trimită vorba-n șoaptă,

Că maica lor e încă vie și-i așteaptă.

 10 februarie  2012  M. Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s