FECIORUL MAMEI
De tine, puiul meu, eu aș cânta mereu,vrăjită,
Cu tine-aș sfătui, până la asfințit, neobosită,
Simt vie o căldură, pentru mine răspândită,
Când ești în preajma mea, mă simt deosebită.
Te ține minte pragul cel de piatră de acasă
Și pisicuța blândă și roșcată, mult duioasă,
Întreabă despre tine nucul trist și obosit,
Prea dulce fluierașul fermecat a mai doinit.
Și ai crescut mândru flăcău, în toată firea,
Ce iute a mai gonit cu vraja ei, copilăria,
Și ai zburat, eu am rămas cu vie amintirea
Doar, mute, pozele mi-alină azi mâhnirea.
Dar, nu mai plânge mama tristă la fereastră,
Deși fug anii cu duiumul, se mai crede o crăiasă,
Cu feți-frumoși, ce a crescut, de ceruri este alintată,
Cu suflet împăcat, știe povestea cea mai minunată…
Cu drag, vrea mama Domnului să-i mulțumească,
Să toarne și în soarta ta povața lui dumnezeiască,
Să treci în viață tot ușorul prin marea lui iubire
Și din copii, ca tine, să ai, ca mama, munți de fericire…
o1.02.2012 M. Botnaru
este foarte frumoasa nu am cuvinte
Mulțumesc mult, am scris-o pentru iubitul meu copil, nu putea să iasă altfel.