O POEZIE NOUĂ: FECIORUL MAMEI

FECIORUL MAMEI

 

De tine, puiul meu, eu aș cânta mereu,vrăjită,

Cu tine-aș sfătui, până la asfințit, neobosită,

Simt vie o căldură, pentru mine răspândită,

Când ești în preajma mea, mă simt deosebită.

 

Te ține minte pragul cel de piatră de acasă

Și pisicuța blândă și roșcată, mult duioasă,

Întreabă despre tine nucul trist și  obosit,

Prea dulce fluierașul fermecat a mai doinit.

 

Și ai crescut mândru flăcău, în toată firea,

Ce iute a mai gonit cu vraja ei, copilăria,

Și ai zburat, eu am rămas cu vie amintirea

Doar, mute, pozele mi-alină azi mâhnirea.

 

Dar, nu mai plânge mama tristă la fereastră,

Deși fug anii cu duiumul, se mai crede o crăiasă,

Cu feți-frumoși, ce a crescut, de ceruri este alintată,

Cu suflet împăcat, știe  povestea cea mai minunată…

 

Cu drag, vrea mama Domnului să-i mulțumească,

Să toarne și în soarta ta povața lui dumnezeiască,

Să treci în viață tot ușorul prin marea lui iubire

Și din copii, ca tine, să ai, ca mama, munți de fericire…

o1.02.2012                             M. Botnaru

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O POEZIE NOUĂ: FECIORUL MAMEI

  1. jhgiuiio zice:

    este foarte frumoasa nu am cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s