POEZII NOI: POVARA BUNĂTĂȚII

POVARA BUNĂTĂȚII

 

 Mă doare inima…

A adunat în ea puterea unui gând neauzit,

Ce-a meritat, cu grijă mare, să fie înveșnicit.

Mă doare inima…

Vuiește-n ea rotirea prea amețitoare de pământ

Și nu mai reușesc s-aud suspinele pădurilor arzând.

Mă doare inima…

Înțeapă al ei miez o lacrim-a copilului flămând

Și nu pot să alin durerea-n sufletul plăpând.

Mă doare inima…

S-a cuibărit din suferința neamului meu asuprit,

Pe care-l roade-un vierme, îi suge seva fără de sfârșit.

Mă doare inima…

Cu ușurință, am iertat ce nu s-a meritat,

Doar am crezut în demnitatea de bărbat.

Mă doare inima…

Am adunat în ea cuvânt promis, uitat, trădat,

Fără s-aud pe cel șoptit, din dor născut, curat.

Mă doare inima…

A sângerat din pierderi de părinți și frați

Și se mai roagă pentru cei plecați.

Mă doare inima…

A întârziat să spună lumii cântec adunat

Și il revarsăn puls neuniform și agitat.

Mă doare inima…

Fiind atât de mică și plină de-îndurare,

Ar vrea să vadă a mea planetă-n floare.

 

Nu are leac de suferință pe acest  pământ

Și voi lua povara ei în taină de mormânt.

Aș vrea să mă slăbească, aș face jurământ,

aduna din cântecul de suflet balsamul cuvenit.

 

Și iar mă-nțeapă… e mersul eineogoit,

Mai are multe griji de agonisit.

În liniște curată,  mă rog să fiu iertată:

Nu  încape-n  a mea inimă-însetată

Povara bunătății,  pe Pământ uitată…

9 noiembrie 2011    Maria Botnaru 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în GÂNDURI RĂZLEŢE sau JURNAL, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s