POEZII NOI : SIMBOLUL SUFERINŢEI…(Valeriu Gafencu)

SIMBOLUL SUFERINȚEI

(in memoriam legionarului Valeriu Gafencu )

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Îngenunchez în fața ta și azi, ca la icoană,

M-acoperă miros greoi de lumânări și mir,

Înalț spre cer privirea-n ruga ce mă cheamă

Și cu evlavie adâncă, ca pe un sfânt, te-admir!

 

Flăcău cu douăzeci de primăveri neîmplinite!

Ningeau intens triade de visări dospite,

Se așterneau în cale, haotice, cărările plăcute,

Ce te ademeneau cu hulpavele zări necunoscute…

 

Dar tu-ai ales Garda de fier, voință de oțel,

Ce a trecut călirea la gradul cel  suprem,

Și semnul calității ți l-a pus credința,

Cu fruntea spre izbândă ai primit sentința.

 

Nici nu au bănuit gâde ce-au judecat,

Câtă tărie și răbdare Domnul ți-a lăsat.

Prin rugăciuni supus-ai suferința,

Iar  frig și foame ți-au călit  voința.

 

Nici zbucium tineresc, în vene adunat,

Nu te-a oprit, ai fost un bucium  ce-a sunat,

Să se răsune-n munți bătrâni, ce-și uită anii,

Infimi și mărginiți, să te admire și dușmanii.

 

Nici pentru-o clipă  nu ai ezitat a te jertfi,

Te înâlța durerea, chiar dacă multă te găsi,

Pe sfânta cruce  pentru Țară ai pășit,

Neînfricat, în lupta pentru neam ai izbândit!

 

 

Și câte inimi tinere, și câte vise nerodite,

Au  înghițit,  afurisitele,  temnițe comuniste,

Făclii duhovnicești, în hăul închisoarii stins,

Au supraviețuit, cu sânge de legionar istoria au scris…

 

Chinul Golgotei, alături de Hristos, i-a  înălțat,

În ochii suferinzi ardea durerea ce au adunat

Din vaetele neamului  român, ce i-a -nfrățit,

Iar crezu’-n idealul împlinit, din  fier a fost zidit…

 

 

Fac astăzi peste vremi o punte de gândire,

Voi să pătrund din ce ai stors tărie în a ta pornire,

Cand, răpus de boala crudă, un leac  ai refuzat,

Pe care buni prieteni, cu mare greu, l-au adunat…

 

Ce te-a  mișcat, ce te-a crucificat, ce te-a înălțat?

Poate  orb sacrificiu nici nu s-a meritat…?

Istoria te-a botezat un sfânt al închisorilor din iad,

Ce-n chinuri și osândă o cruce-a suferinței a purtat.

 

Și pentru „ fericirea”, stoarsă din lacrimi și durere,

Domnul  te-a înzestrat cu supraomeneasca sa putere,

În rai te-a înălțat, ca sfinții,  frații tăi, să te admire  

Și a ta credință a rămas  lumină vie pentru omenire…

 

Cu al meu vers te venerez: un falnic luptător,

Din drag de neam eu mă mândresc și te ador,

Martirul timpului,  credința te-a  făcut un sfânt,

Simbolul viu al suferinței mai ești  pe acest Pământ…

09.01. 2012    Maria Vlas Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în GÂNDURI RĂZLEŢE sau JURNAL, POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s