MERG PE ACEST PĂMÂNT

MERG  PE  ACEST  PĂMÂNT

Am pasul cam  grăbit,  deși-i o zi frumoasă,

Povara ce o port în suflet și umerii  m-apasă,

Simt cum  mă  împiedică  să mă  avânt cu pasul

Și grija ce îmi rănește inima și îmi sugrumă glasul…

Văd  nedreptate-n tot ce se numește astăzi trai,

Mi-e milă de copilul ce poartă al meu  grai,

Nu vede-n  ochii mamei o lumină pentru mâine,

Ci  îngrijorarea, neputința ce o apleacă în țărâne,

E singura ce-l apără de boală și vrea o copilărie,

Ca pe o mare liniștită,  ca pe-o imensă bucurie…

Pentru a lui falnic viitor,  pentru o bună viață,

Se bate chiar cu  soarta, se ia cu greul ei la harță,

Nu o înspăimântă o negură cam densă-n dimineață,

Cu  înverșunare, trece anevoie prin greul ce-o înalță.

Mă doare această țară, cu al ei crud și lânced stat,

Ce nu se uită la copil flămând, desculț  și  înghețat,

Ce a pierdut speranța în tot, din leagăn este om ratat…

Poate în el se stinge o scânteie din Druță sau Vieru,

Poate se pierde în el un dar ce îl avea doar Eminescu,

Sau poate nu vom auzi o piesă dulce din mare Enescu,

Poate e sumplu om, ce aspiră la o pace-n țară și în casă,

Ce e cu drept la viață,  muncă și la o pâine pe-a sa masă.

Nu se mai nasc copii,  sunt școlile  mai  mult  pustii

Suntem o vatră cu prea puțini copii și multe jucării…

Ce pot să intentez acestor demnitari de țară și de lege,

Doar singură am fost cu mâna sus  pentru-a-i alege,

Cu „miere” falsă,  ne-au amețit în vorbe goale,

Ei au promis copilului o viață cu mult soare,

Dar au uitat să scrie un termen de vigoare…

Merg pe acest  pământ și inima mă  doare,

Mă doare această zi, ce  fuge-n grabă peste zare,

Dar nu iert nimănui, ce îmi umbrește soare,

Din cerul înțelept, chem ochi de vege să măsoare

Și pentru a lor fapte să-i țină  la răcoare,

Fără un pic de indulgență și o fărâmă de iertare…

17.12.2011      B.M.V.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la MERG PE ACEST PĂMÂNT

  1. Alina Sterbet zice:

    Femeia cu suflet de inger_- o umbra in cautarea luminii, un dor insetat de inaltime si purificare, o faptura alcatuita din dor si disperare, coplesita de asteptari spulberate. Cu ochii ei blinzi aprinde lumini nenumarate in noaptea cu geamuri inchise, care duce spre bunatate, alunga disperarea, invelind-o intr-un zimbet izvorit din miez de soare. Femeia cu suflet de inger ce a reusit sa faca dintr-o viata trista o incintare…

  2. MARIA zice:

    Dragă Alina! Mulțumesc mult pentru vizitele dese la acest blog și pentru că îmi înțelegi, cum nu se poate mai bine, starea mea de zbor… În momentul de răscruce, prin care mi-a fost sortit să trec, anume poezia mi-a fost aleanul… zi și noapte mulțumesc Domnului, că mi-a hărăzit acest dar și că am în preajmă suflete calde, care respiră cu mine acelaș aer și cântă cu mine în unison… Cu gratitudine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s