OAMENI DEOSEBIŢI: MARIA BOTNARU

OAMENI DEOSEBIŢI : MARIA BOTNARU

Doamna despre care vreau să vă povestesc este crescută îmtr-o familie bună, cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni, cu grijă de pământ şi copii, cu iubire de Neam şi de Ţară…

Doamna despre care vreau să vă povestesc este o mama excelentă, care a crescut trei copii frumoşi, inteligenţi, muncitori şi respective au devenit oameni de succes.

Doamna despre care am pornit vorba este o Femeie Frumoasă, interesantă,onestă, săritoare la nevoie, un excelent prieten şi foarte talentată.

Dânsa a absolvit facultatea de litere(româneşti-Al.M), care atunci se numea facultatea de limbă şi literatură moldovenească a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Cu regret Doamna Botnaru n-a izbutit să se manifeste în pedagogie, deoarece din start i s-au creat condiţii nefavorabile pentru activitatea în respectiva profesie.

În oraşul Tighina locuieşte o Femeie agreabilă, cu un intelect bine pus la punct, cu o gândire analitică de invidiat, cu o afacere proprie care prosperă şi cu un talent înăscut în arta poeziei.

Distinsa Doamnă poartă numele Maria Botnaru şi s-a născut la 5 septembrie 1958 în satul Sărata Galbenă din părţile Hânceştilor, avându-i drept părinţi pe Doamna Zinaida Petru (Papuc-numele de la naştere-Al.M)Vlas- Femeia, care i-a dat viaţă şi a crescut-o cu mare grijă, dându-i tot ce e mai frumos din posibilităţile sale, şi tata Andrei Petru Vlas, bărbatul care a întreţinut, ocrotit şi a făcut tot pentru prosperarea acestei familii.(Are Doamna Maria Botnaru şi fraţi şi surori dar… despre aceştea vom reveni cu un material aparte…Al.M)

După absolvirea şcolii de cultură generală din satul Sărata Galbenă, raionul Hânceşti, în perioada anilor 1975-1979 Maria Vlas a studiat limba maternă la respectiva facultate menţionată mai sus.

În anii de studenţie nu a fost eminentă, dar a învăţat bine şi a fost respectată atât de colegii de facultate cât şi a corpului profesoral.

Anume în frumoasa perioadă a studenţiei au fost scrise primele.Multe din ele nu s-au păstrat, deoarece autoarea avea careva rezerve cât priveşte calitatea lor literară,dar prin voia întâmplării cîteva din acestea s-au păstrat…Vă propunem două din acestea:

BUNELULUI   PETRU  VLAS

 DE BRUMĂ MÂNGÂIATE   ŢI-S TĂMPLELE BOGATE,

DE ROUA DIMINEŢII  ŢI-S PALMELE SPĂLATE ,

 IAR  CEL SUMAN, CĂLIT ÎN PLOI ŞI VÂNT,

ADUCE-N CASĂ  MIROSUL DE PĂMÂNT,

 ŞI NU E OM  MAI FERICIT CA TINE,

 SĂ POARTE-N SUFLET DRAGOSTE DE PÂINE…

1975 

… O  FLOARE  RĂVĂȘITĂ

CÂNDVA   VOI  FI   O  FLOARE  RĂVĂȘITĂ,

CE  NU  SE  MAI  AGAȚĂ   DE  LUMINĂ ,

VOI  ȘTI   SĂ   MERG  UITATĂ, PĂRĂSITĂ,

ȘI  NU  VOI  TRESĂRI    FĂRĂ  PRICINĂ .

 

EU  VOI  GUSTA  DIN  ROUA  DULCE –A  LINIȘTII

ȘI  GELOZIA – MI  VA  PLECA  IN   LUME,

 MĂ   VOI  CULCA  CU – PLEOAPA -N  IARBĂ   MIRIȘTII

 ȘI   AM  SĂ  UIT,  CUM  IȚI  ZICEA  PE  NUME…

 

DAR  AZI   LUMINA  SOARBE  ALBUL  FLORII

ȘI  VINE  SOARELE  CU  RAZA-I  SĂ   M-ALINE,

ȘI,  CÂND  MĂ  MÂNGÂIE  CU  LIMPEZIME  ZORII,

MA-NTIND , DIN   NOU , CA  FLOAREA  DOAR  SPRE  TINE…                                      

1986

Ziceam anterior că pe post de pedagog Doamna Maria Botnaru nu a avut posibilitatea de a se devalopa. Este vorba de şcoala rusă nr.3 din oraşul Tighina, pentru o scurtă durată, apoi a urmat şcoala- internat pentru copii orfani şi rămaşi fără tutelă din acelaş oraş. Aceste evenimente s-au produs în perioada anilor 1979-1988.

Menirea cea mai importantă a Mariei Botnaru a fost şi este naşterea, creştrerea şi educaţia celor trei copii minunaţi: fiica Cristina (născută în anul 1980); fiica Mihaela(născută în anul 1984 şi al fiului Petru(născut în 1988) şi valorificarea talentului în arta poeziei.

Domnia Sa are  în arsenalul său poetic o mulţime de versuri patriotice.Vreau neapărat să savuraţi măcar vre-o două:

MOLDOVA  MEA 

O  dragoste  de  țară  nu  poate  să  nu  doară,

Te  prinde  – n  zi  de  iarnă  ,  te-adună- n  prag  de  vară…

Avem  in  jur  atâtea –n  toamnă   aurie    bogății ,

Că  te  cuprinde  groaza , cum  poți așa  sarac   să  fii?

Trec   fericită   marea   de  grâu cu  rouă  strecurată ,

De  unde  atunci  ne  plâng   copii    flămânzi  in  stradă.

Merg   cu   durere   mută     la    case   de  copii ,

Unde   se  – ascund  micuții  din  răi  părinți, dar  vii.

Prin  satul  meu  natal  ,de  trec  in  fapt  de  seară,

Mi se  topește  sufletul , găsind  in   ulicioară,

Cărunți   părinți ,  cu  dorul  in  ochi  de   sfinți,

Așteaptă  revenirea   copiilor  în  lume  rătăciți. 

De ce  această  țară  ,cândvă  infloritoare,

Ajunge   acum  o  vatră  aplecată  in  genunchi ?

Și  cum  această  palmă  prea  scundă  de  pământ

Ajunge  să  impartă  o  doină  in  trei  limbi  de  cânt ?

Și  câte    lacrimi   triste , sânge  tânăr   și   durere

Ne   costă  ambiția   celor  cu   sete   de   putere?

N – am  drept  să  văd  din dorul  greu  bătrânul   Nistru,

Mă  – nneacă  – n    vame   fratele  „iubit ”  cu  al  său  registu…

Și  pentru  ospeția   la  copii  cu  ziua – n  plus  rămasă,

Plătesc  tribut  ,  c-am  fost  un  oaspete  la  mine- n  casă  .

Ni  s- au  rărit    flăcăi  cuminți  in  neguri  de  străinătate ,

N -au  fete mândre  și  frumoase noroc  să  fie  mărite.

Și   mai  avem  un mare    neajuns  in   dorul    de  copii,

Nu  le  aprindem noi   făclii , ci-l  irosim   prin   nunți  și  cumătrii.

Privesc   cu  greu  a  mea  MOLDOVĂ   și  chinuit  al meu  popor,

Și  mă  intreb   din  ce  păcat  a  asfințit  un  falnic  viitor?

In  care  stea  din  cer   este   un   ȘTEFAN   nou   biruitor,

Să  ne  adune –n  ȚARA  MARE  și  intr-un   român   popor…

 

  DE PATRIE

DE   PATRIE    VORBEȘTE    LUMEA   TOATĂ.

DIN MIC  ȘI  MARE ,DIN  FECIOR  ȘI   TATĂ

ȘI  CEL  ,CARE  NU   POARTĂ   VERSUL  SCRIS,

ÎȘI   DUCE  DORUL  – N  LUPTA  DINTR-UN VIS. 

AȘ  VREA   SĂ – NCHIN  UN  VERS  ,CRESCUT   DIN  MINE

PENTRU  ACEASTĂ  ȚARĂ  DE PÂINE  ȘI  LUMINĂ.

CE-NSEAMNĂ  PENTRU  MINE  UN  DOR  DE  ȚARĂ?

E  STRUNA , CE  MĂ  CHEAMĂ – N  PRIMĂVARĂ,

E  PĂINEA  CALDĂ  DIN  COPILĂRIE –N CASA MARE,

CE  O  FRĂMÂNTA   MĂICUȚA  CU  SPICELE   DIN  GRÂU,

SCĂLDATE – N  ROUĂ  LIMPEDE    CU  SOARE,

E  NUCUL , CE  MĂ  LEGĂNA  CU  VERSUL.

ȘOPTIT  PRINTRE  FRUNZARI  DE  ÎNSUȘI  EMINESCU.

E VERSUL CALD  DIN MÂINA  LUI  VIERU,

CE  MĂ  – ÎNĂLȚA , S –AJUNG  CU  OCHII  CERUL.

CU  ACESTĂ  LIMBĂ  AM  VENIT  PE  LUME

ȘI  AM  AFLAT ,  CUM  SUNĂ   AL  MEU  NUME .

MI – AU  ALTOIT -O  BUNII  MEI  PĂRINȚI,

CU   SATUL   MEU   DE  RUDE –INFRĂȚIȚI.

DE  CÂND  AM  PRINS  A  MERGE „ COPĂCEL”,

ARIPILE – MI  CREȘTEAU   DIN GRAI  MATERN.

ERAU  ALĂTURI  ȘI  SFĂTOȘI   BUNICII  MEI,

ÎȘI  IUBEAU   PATRIA   DE  MICI  COPII  ȘI  EI.

ȘI – N   ZILE  SFINTE  DE  ÎNVIERI  DIN  PAȘTI

SE  ÎNCHINAU  PÂN  LA  PĂMÂNT   ȚĂRÂNEI   DRAGI.

AZI  AM  COPII ȘI  AM  UN  GRAI  , O ȚARĂ

AUD  UN  NAI , CE – MI  CÂNTĂ –N FAPT  DE  SEARĂ.

SUNT   VIȚĂ   DE   VIE   DIN  AL  MEU   BUTUC

MĂ  PRIND   CU   RĂDĂCINA  ÎN  AL  GLIEI  SUC,

IAR  RAMURA  O – NTIND   PESTE  ZĂPLAZUL  NALT,

S – ADMIRE  CU  MÂNDRIE   ȚARA ,

CE – O  AM  DE   MARE    DRAG… 

Vă asigur că este o mare fericire să o cunoaşte-ţi pe Doamna Maria Botnaru, un Om Deosebit şi un poet extraordinar de promiţător.Pănă la finele anului de sub tipar va apărea prima carte a Doamnei Maria Botnaru” Imensitatea Iubirii”, care se pretinde a fi o carte de zile mari; o carte în care cei îndrăgostiţi de versuri vor găsi o sumedenie de poezii noi şi frumoase care cuprind un spectru larg de subiecte.

O felicităm călduros cu această mare realizare pe Doamna Maria Botnaru şi-i dorim sănătate şi multă inspiraţie !

   În exclusivitate pentru Secretele Istoriei, Alexandru Moraru

Preluat de pe Blogul Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru (mazarini.wordpress.com)

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la OAMENI DEOSEBIŢI: MARIA BOTNARU

  1. Alina Sterbet zice:

    Maria Botnaru face parte din rindul celor fulgerati de harul cuvintului, a celor care cred ca inaltarea la poezie a fiintei e posibila prin redescoperirea cuvintului ales. Ea inmanuncheaza trasaturile unui artist menit evocarii, inaltarii lucrurilor prin cuvint. Un spirit contemplativ si extrem de sensibil, impresionata de cele traite, creaza o poezie plina de lumina ce cucereste prin tristete, incintare, melancolie, dar si bucuria implinirii. Textele ei isi gasesc un loc aparte in inimile noastre, ne induioseaza, sapind izvoare de lacrimi. Mult succes in continuare!

  2. MARIA zice:

    Mersi mult Domnului, că te-a adus în calea mea! Cu așa suflet sensibil, pe care îl porți, mă mobilizezi și îmi dai puteri de înălțare… ești un înger ce a venit să-mi ușureze aripa, împovărată de grijile hărăzite de soartă… Cu mult respect…

    • Sunt rasfatat de soarta si am intalnit-o pe Doamna Maria Botnaru nu numai spre a-i cunoaste poezia minunata, dar si de a o cunoaste ca pe o valoare umana, ca pe o Femeie Rara, plina de energie si inspiratie.
      Este o Doamna foarte talentata, este un prieten devotat, este o mama ideala, este o aglomeratie a Frumosului intr-o singura Femeie si daca in fata ei te inchini, ai senzatia ca esti un om implinit!

      • Încântată până la lacrimi de mulțumire, înălțată până la imens zbor, măgulită până la adevărată fericire… Vă mulțumesc din adâncul sufletului, sunteți un ideal model de inspirație!
        Cu gratitudine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s