POEZIE NOUĂ: O RARĂ FERICIRE…

O RARĂ  FERICIRE…

 

Azi fericirea mă – nvelește –n al său dar,

Din sute  de  priviri , ce alergau  fugar ,

Am  întâlnit o  rază  de  căldură vie,

Ce a venit prin răsăritu-i  să mă – învie

Azi nu mai  sunt copilă ,am viață alergată,

Printre  ruini  de  vise am  unele-nchegate,

M –au întrecut în zbor și ai mei  prunci,

Dar  un fior  mă  ține-n mrejele lui  dulci.

Nu  văd e ploaie,e  furtună, e ninsoare,

Pe cerul meu senin se  joacă pacea-n soare

Și clipe  diafane  mă copleșesc  în suflet,

Cu o rară duioșie le adună  al meu cuget.

                                                                                

Caut  privirea  ta ca un balsam  de  rană,

Și nu vreau vindecare , ci  să  rămân bolnavă

De-a ta iubire …  și  de-al  tău  sărut …

Demult n-am  mai  cerșit din  cer un împrumut,

Acum mă  rog  îngenunchiată  ca-n  altar,

Să  fie  o  iubire  nesfârșită  în  hotar,

Să  mă înalți  cu  zborul  tău  aproape

Pân  dincolo de  cer…pân  dincolo  de moarte…

29.10.2011                        B.M.V.

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s