SĂ NE CUNOAŞTEM RĂDĂCINILE…(pagini de istorie)
Precum se știe,localitatea este atestată pentru prima dată documentar intr-o gramotă emisă la 8 octombrie 1408 de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun.
Scrisă în limba slavonă,în limba oficială de atunci, prin intermediul ei vestitul voevod acorda privilegii comerciale pe întinderile Țării Moldovei negustorilor din Liov. Fiind menționat în documentul respectiv ca punct vamal la trecerea peste Nistru spre târgurile tătărești,denumirea localității figurează de trei ori și în toate cele trei cazuri sună întrucâtva neobișnuit: Teagheaneacheaciu.
În ziua de 18 martie 1534 domnitorul Moldovei Ștefan al doilea,fiul lui Alexandru cel Bun, confirmă negustorilor din Liov privilegiul comercial, acordat anterior de tatăl său . Deși textul actului se aseamănă intru totul cu cel expus în gramota din 1408 ,de astă dată denumirea punctului vamal de la apa Nistrului,ce se repetă și aici de trei ori ,e scrisă puțin altfel și anume – Teghenecheciu.
În continuare ne vom referi la un alt act,eliberat la Vaslui în ziua de 24 februarie 1452 prin care voievodul Moldovei întărea mănăstirii Bistrița Botna cu ezerele ei. Ea ne interesează în mod deosebit ,deoarece denumirea localității de pe Nistru e redată într-o formă mult mai aproape de cea actuală:Teghin.
S –ar părea ,că denumirea pusă în discuție ,cizelată de timp ,ar trebui să apară in documentele ulterioare anume sub o asemenea formă . Când colo , numele strămoșescului târg medieval din nou apare într-un act emis la 29 iunie 1456 în cetatea de scaun -Suceava – pe când domnea în Țara Moldovei Petru Aron ,un alt fecior al lui Alexandru cel Bun. E o gramotă domnească ce se păstrează la lvov,înmânată acelorași negustori lioveni , cărora Petru voevod le întărea la rându-i dreptul comercial acordat de tatăl său . Pe lângă modificările, ce au intervenit în text ,mai constatăm că denumirea vămii nistrene e atestată de două ori și în ambele cazuri,fapt interesant, e ortografiată în mod diferit:Tighinecheaciou și Tegheneceaciou .
La 3 iulie 1460 avantajele de care se bucurau comercianții din Lvov sunt confirmate și de Ștefan cel Mare .El restabilește vămile ,ce aveau să le plătească pentru mărfuri de import , de tranzit și de export ,cum erau în privilegiul unchiului său Ștefan al doilea .În gramota domnească , păstrată și ea în arhiva orașului Lvov, găsim scris :„…a ou Tighinii da platet cacje is perva platili mîto”(„la Thigina vor plăti vama ,ce s-a plătit și mai înainte”).Denumirea orașului figurează o singură dată.Și e scriă ,precum ne putem convinșe,fără acea inserție de la sfârșit. Ca atare și însuși întreg textul diferă completamente de al celor trei scrisori eliberate anterior.
Prin urmare,vechia denumire a orașului,însoțită de terminațiile „cheaciu”,checiu”, „cheaciou” și „chiciou”,e prezentă doar în actele ,puse de curtea domnească la dispoziția târgoveților din Lvov , cu excepția celui emis de Ștefan cel Mare .De ce? La întrebarea dată ar putea răspunde savanții – slaviști, descifrând ce sens au terminațiile în cauză.
Istoricul Ștefan Ciobanu ,care absolvise secția de slavistică a universității din Kiev, e de părerea ,că în traducere din limba slavonă , ar fi însemnând „la porțile de la Tighina”.Iar conform unor specialiști de azi , sufixul alăturat numelui propriu Tighina ,are următoarea semnificație: „ văd loc de trecere”.
Etimologia cuvântului Tighina , care nu este nici slav ,nici român, ne-ar putea da deslușiri în ce privește epoca ,în care a luat ființă orașul . Cu toate acestea nici până astăzi nu e cunoscută cu exactitate proveniența lui. Iată ce considerații există în această ordine de idei.
Ștefan Ciobanu scrie următoarele:„O denumire geografică,asemănătoare cu acea a Tighinei găsim și în altă parte .Pe râul Nipru se găsește ceva mai sus de Herson un târgușor Teaghinca ,pe un râuleț cu acelaș nume .Aici în anul 1491
Mengli Ghirei ,hanul din Crimeea ,înființează o cetate ,cărea îi dă denumirea de „Tiaghini” ,„Tiaghinca”…în dialectul cuman găsim cuvântul „tăgăna”, cea ce înseamnă ceașcă mare ,blid ,taler.
Luînd în seamă , că denumirile toponimice turcești de la noi din epoca dinaintea venirii turcilor, sunt de origine tătară,se poate deduce ,că această denumire este tătărească.
Prin urmare ,se impune concluzia ,că vadul de la Tighina a căzut sub stăpânirea tătarilor la prima lor năvălire în Moldova, în veacul al XIII –lea .În cursul celor câtorva decenii, cât au stat prin aceste locuri,tîtarii se folosesc de acest vad și înființează aici o așezare omenească numind-o Tighina. Desigur nu putea fi vorba de înființarea unei cetăți, întrucât tătarii la început nu aveau obiceiul de a construi cetăți.
Reflecții asupra originii toponimului în cauză conține și studiul lui A.Eremia „Nume de localități”.„Ceza Cuun derivă toponimul Tighina din limba cumarilor tegana- „buză”.La aceasta…el adaugă ,că„ nu numai orașul și cetatea Tighinei, ci și toată valea a fost numită din timpurile cele mai vechi din cauza figurii ei topografice ,care semăna mult cu o buză .
La începutul toamnei lui 1538 în țară dădu buzna „oastea tătărească și puterea împărăției turcești ca un pohoi de grabu ce vine ” cu însuși Soliman I în frunte ,multă pradă și scădere fîcându țării”. Inscăunându-l în locul lui Petru Rareș ,fugit în Transilvania, pe Ștefan Lăcustă ,credincios lui ,sultanul turc ,precum ne spune cronica moldo-polonă,„…a luat sub stătpânirea sa o cetate moldovenească,Tighina”.Înălțând pe dată în locul cetății de aici o puternică fortăreață,turcii ,așa după cum obișnuiesc să procedeze toți acei ,ce pun stăpânire pe pământurile străine ,i-au răpit neperitorul nume venit din moși –strămoși și l-au înlocuit cu unul adus de dânșii – Bender .
Pentru toponimul respectiv ,consemnează lingvistul A.Eremia „s-au dat pânâ acum mai multe explicații: 1)turci,benimideria„râul să fie al meu;2) beniderimi„eu vă ordon ”;turci, bendere „eu vreau ” ș.a. Aceste explicații , însă ,n-au fost acceptate .Etimologia adevărată a toponimului este turcismul bender- „port,port maritim”;„oraș maritim ”(„oraș fluvial”). În turcește acest cuvânt a fost împrumutat din limba persană .Condițiile ,care i-au făcut pe turci să denumească astfel localitatea,au fost , după toate probabilitățile , în primul rând poziția ei geografică(lângă râu,pe malul Nistrului) și prezența portului gata amenajat. În felul acesta turcii au continuat o tradiție toponimică mai veche,deoarece cunoșteau și alte orașe cu numele Bender.În Iran existau multe orașe-porturi ,numite astfel,dintre care unele s-au păstrat până astăzi:Bender-Ghioz, Bender-Șah(porturi la marea Caspică) ,Bender-Abas,Bender-Deilem,Bender –Șahpur(porturi în golful Persic) ș.a.
Cu toate,că turcii numesc vechia așezare moldavă de la vadul Nistrului după bunul lor plac, denumirea de cândva a dăinuit prin anii plini de urgie, adăpostită fiind cu pietate în crângul veșnic al memoriei neamului. Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat cu demnitate s-o numeascăcu acel nume de baladă –Tighina. Drept dovadă ne servesc letopisețele cronicarilor Grigore Ureche , Miron Costin , Nicolae Costin, Ion Neculce. De fiece dată, când în paginile lor se refereau la această localitate, transformată după 1538 în raia turcească, ei o numeau Tighina.
Bunăoară , Grigore Ureche relatează următoarele în „Letopisețul Țării Moldovei”: la 1584 „cănd au prădat cazacii Tighinea și au arsu”,când „niște cazaci au prădat niște sate din sus de Tighinea” ș.a.Miron Costin în cronica sa menționează despre moartea în 1661, la „Tighinea ”a domnitorului Ștefăniță Lupu sau despre faptul,că „birul țării era legatu la Tighinea pre acele vremi…”Toponimul Tighina este utilizat destul de frecvent de Ion Neculce ,cronica căruia se încheie cu anul 1743. In letopisețul lui numărăm 68 de mențiuni,referitor la Tighina.
Vechiul nume al urbei îl întâlnim și în unele documente și publicații străine ,apărute după anul 1538. De exemplu în actele rusești de mai târziu, cum a fost tratatul de geografie din veacul al XVII-lea „Kniga bolișogo certeja”(cartea planului mare ) se scrie „Teghini”, „Teaghini” și „Teaghina”. În actele poloneze și latinești Thigina figurează ca Tehinia,„Tehyna”,„Teghinea” și „Tighinea”,„Thehina”,„Tehin”,„theghinea”,„Tehyn” și „Techin”. Pe harta Europei a lui Levinius,ce a văzut lumina tiparului în 1630 și un fragment al cărea a fost publicat în revista „Moldova”( N9 din 1989) e scris „ Tehinie”.
După actul istoric din 1821,când Basarabia fusese anexată la Imperiul rus,a fost pusă oficial în circulație denumirea de Bender.Și aceasta s-a întâmplat din simplul motiv,că cinovnicilor ruși ,care erau departe de interesele poporului cotropit, le-a fost îndiferent , ce denumire trebuie să poarte orașul. Ei au acceptat cu ușurință denumirea Bender, deoarece ea prinsese rădăcini în Rusia pe parcursul secolului XVIII – lea în urma celor câteva războaie ruso-turce. Și a început să se înrădăcineze mai ales din 1709,când ,după ce pierde bătălia de la Poltava,aici se refugiază regele suedez Carol al XII-lea și Rusia pornește un duel diplomatic cu Turcia în scopul ,de al expulza pe regele pribeag din posesiunile osmane . Cu această ocazie , în documentele semnate de țarul Petru I,găsim scris „Bendere” .
Deși toponimul Tighina a fost neglijat de administrația rusă,el n-a dispărut nici în secolul al XIX –lea. Iată ce spicuim în acest sens din lucrarea istoricului și scriitorului rus N.I. Nadejdin întitulată „O promenadă prin Basarabia”
(„Progulca po Bessarabii”) „…noaptea am trecut pe lângă renumita cetate Bender, numită în moldovenește „Tighino”.
De-abea în ajunul anului 1917,când Russia intrase în faza unor trânsformâri democratice,la ordinea zilei a fost pusă problema revenirii orașului la denumirea străbună Tighina. Nota hărții din 1916 ( se păstrează în fondurile muzeului din Tighina) a județului Bender conține următoarea informație:„ …denumirea Tighina s-a păstrat în uz general până –n prima jumătate a secolului XVIII –lea și se întâlnește până și într-un document din 1827 ,paralel cu cea contemporană, denumirea turcească a orașului”.
Tot în acest an problema respectivă își găsește reflectare în paginile ziarului „Bessarabsskii iujnâi krai”,ce apărea zilnic la Tighina în acel timp și a cărui colecție se păstrează la biblioteca „M.E. Saltâcov-Șcedrin” din Sanct -Petersburg . Numărul 1322 din 30 noiembrie 1916 oferă cititorilor săi un material întitulat „Pereimenovanie goroda Benderi”(„Schimbarea denumirii orașului Bender”) . Să-l reproducem integral:„zemstva municipală a județului Bender a primit o notă ,semnată de membrul acestui municipiu E.E.Stepanov cu următorul conținut:„Sfârșitul secolului XV.Hoardele turcești au asediat cetatea Teaghin.Zidurile ei de piatră,turnurile tari nu cedau în fața eforturilor depuse de dușmani.De pe unul din dealurile din apropiere pașa privea la zadarnica luptă și asculta cei se spunea despre această cetate de necucerit.„Ben-dere- eu – vreau”- insista el .La vrerea sa cetatea a fost luată și numită de turci Bendere.Dar denumirea veche Teaghin (Tighina ,Teghina) se mai păstrează încă până la jumătatea sec.XVIII. La expoziția poloneză,organizată în toamna anului 1991 la Odesa era expusă o hartă geografică a Regatului Poloniei și Lituaniei ,editată de Conrad Lofter în 1772 ,pe care a indicat Bender au Tekin. N-a fost dat uitării acest nume nici în sec.XIX. În arhiva gubernială de desene tehnice , V.M.Purișchevici a găsit descrierea oficială a Bugeacului alcătuită la 1827 ( ediția zemstvei din Akkerman,p.90) în care e scris : Bender în moldovenește Tighina.
Numai din cauza indiferenței față de tradițiile locale și a utilizării oficiale a numelui turcesc, vechia denumire a început cu încetul să fie dată uitării ,
Cu toate ,că A. Bălțătesco, un părinte din oraș auzise de la oameni încă acum 40 de ani de denumirea „Tighina”. Punând problema revenirii orașului nostru secular la vechiul număr ruso-moldovenes Teaghin( sau Teghina,Tighina,Teghinea) țin să o prezint pentru a fi examinată zemstvei municipale Bender spre a se face un demers corespunzător ,dacă această propunere va fi acceptată de adunarea județeană a zemstvei.Restituire numelor vechi de către puterea imperială e proaspătă în memoria noastră(bunăoară , Derpt -Iuriev). O problemă similară ,privind revenirea Iamburgului la vechia denumire Iamgorod, este abordată în anul curent de către adunarea zemstvei din Iamburg.
Bender,10 noiembrie 1916 Evg.Stepanov
Fiind de accord cu punctul de vedere al d-lui Stepanov, zemstva municipală se adresează celei de-a 48 adunări ordinare a zemstvei din Bender, rugând-o ca ,în caz ,dacă va accepta ideea întoarcerii orașului Bender a numelui de odinioară,Teaghini ori Tighina,să autorizeze zemstva municipală
pentru a face un demers respectiv și , de-asemenea, să-i informeze în problema aceasta pe primarul or. Bender ,numai dacă duma orășenească va binevoi să facă un demers identic.
Autorul notei- Evghenii Espinovici Stepanov-era un fost militar ,locotenent colonel de rezervă,iar părintele Alexandru Bălțătescu, despre care se vorbește în notă ,executa pe atunci funcția de paroh al bisericii Sfinților Petru și Pavel din Tighina(la începutul anilor 50 ai sec XX această biserică a fost lichidată).
Peste scurt timp ,la 3 decembrie ,același ziar comunică știri despre mersul lucrărilor celei de-a 48 adunări ordinare a zemstvei din Bender în cadrul cărea președintele adunării –D.D.Pisarjevschi a menționat:„Eu sunt de acord ,că e timpul să ne dezicem de denumirile turcești.chestiunea ,cred eu e destul de clară, de acea propun ca aceasta să fie pusă la vot ”.
„Prin vot deschis,- se spune tot aici ,-adunarea a aprobat chestiunea referitoare la facerea unui demers privind schimbarea denumirii orașului ”.
Demersul în cauză se păstrează actualmente la Arhiva națională a Republicii Moldova (dosarul №282 вшт 1917) și e întitulat astfel „Dosarul Instituției
guberniale din Basarabia în chestiuni de zemstvă. Demersul Zemstvei municipale a județului Bender referitor la înapoierea orașului Bender a numelui de cândva „Teaghin” sau „Teghina”.Inceput la 28 ianuarie și încheiat la 5 martie 1917”. Dosarul include scrisoarea cu №2135 de la 21 ianuarie 1917,semnată de președintele zemstvei județului Bender și având următorul conținut: „Excelenței sale d-lui gubernator al Basarabiei.Prezentând copia raportului №110 al municipialității celei de-a 48 adunări ordinare a zemstvei municipale „Despre întoarcerea orașului Bender a numelui de cândva Teaghin sau Teghina ,la care este anexat extrasul din decizia Adunării de la 30 noiembrie 1916 ,municipalitatea județeană are onoarea de-a cere dispoziția Excelenței voastre în privința aprobării conform ordinii stabilite a unui demers referitor la înapoierea orașului Bender a numelui precedent Teaghin sau Teaghina ”.
Dosarul mai cuprinde raportul prezentat de E.E.Stepanov la adunarea respectivă publicat anterior în „Besarabskii iujnâi krai ” și al cărui conținut a fost reprodus deja mai sus .
Propunerea de toată lauda făcută de zemstvă s-a pierdut în învălmășeala evenimentelor cruciale din 1917 .Și numai după 1918 orașul și-a recăpătat străvechia denumire Thighina .Dar din „fericitul ” an 1940 (cu excepția perioadei din 1941 până in august 1944 ) orașul iarăși începe să se numească oficial Bender .
Autoritățile urbei înțelegeau prea bine ,că denumirea „ Bender” e străină orașului ,despre care ne și vorbesc procesele-verbale ale ședințelor comitetului executiv Bender ,în cadrul cărora erau propuse noi denumiri pe care să le poarte orașul cu „ cinste” .Astfel în hotărârea comună a comitetului executiv Bender și a biroului C.O. al P.C.(b) al Moldovei din 31 octombrie 1949 ,se sublinia ,că denumirea actuală e de proveniență turcească ,
acceptându- se următoarea propunere :„A considera necesar schimbarea denumirii or.Bender în Dnestrovsc și gara Bender în gara Dnestrovsc…
A ruga Consiliul de Miniștri al R.S.S.M. și C.C.al P.C.(b) al Moldovei să susțină acest demers ,ce reflectă multiplele dolianțe și stările de spirit ale truditorilor din oraș ”.
Peste puțină vreme se revine la problema dată .La 11 mai 1950 comitetul executiv orășenesc decide:„În cinstea celor 150 de ani de la moartea marelui comandant de oști rus A.V.Suvorov a ruga Prezidiumul Sovietului Suprem al R.S.S.M. să facă demers pe lângă Prezidiumul Sovietului Suprem al U.R.S.S. în privința schimbării denumirii orașului Bender în orașul Suvorov ”.
Dar demnitarii staliniști au lăsat, pre cum se vede ,fără nici o atenție cele două demersuri. Între timp Nistru și-a mai purtat 6 ani apa spre mare .Și iată că la 28 februarie 1956 intervine o nouă hotărâre a biroului C.O. al P.C.M. și comitetul executiv în problema abordată . Propunerea rămânea ,însă, cea veche – orașul să se numească Dnestrovsc .Nefiind și de astă dată realizată ,la 10 iunie 1964 biroul C.O. al P.C.M. și comitetul executiv adoptă o altă hotărâre:„Ținând cont atât de doleanțele oamenilor ,prezentate la adunările de la uzina Moldavcabel , de la Combinatul de mătăsuri,de la Depoul de locomotive etc,cât și de faptul că denumirea orașului Bender dată de turci ,de acești cotropitori ai pământului moldovenesc,nu reflectă nici realitățile istorice,nici cele etnografice, biroul comitetului orășenesc al P.C.M. și comitetul executiv al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului hotărăsc:In legătură cu aniversarea a 40-ea a creării Partidului Comunist al Moldovei a ruga Comitetul Central al P.C. al Moldovei și Consiliul de Miniștri al R.S.S.Moldovenești să facă un demers privind schimbarea denumirii orașului de acum încolo numindu-l Tcacenco (sau Dnestrovsc)”.
În prezent,când societatea noastră trece printr-un proces de restructurare,la ordinea zilei se află chestiunea privind revenirea la denumirea Tighina.Dar deoarece această dorință parvine din partea băștinașilor,populația de limbă rusă ,care constituie majoritatea în oraș,se opune cu desăvârșire.Pentru a demonstra ,că denumirea turcească le convine pe deplin,ei au înclus această chestiune, împreună cu altele trei ,în buletinele de vot pentru referendumul nelegitim,organizat în cadrul orașului la 1 iulie 1990 .
Sperăm , totuși, că într-o bună zi rațiunea va triumfa și orașul va reveni ,în cele din urmă , la frumosul și corectul ,din punct de vedere istoric nume-TIGINA.
Revista CUGETUL, nr.5-6 din 1991, pag. 43-47
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 