VERSURI NOI : FEMEIA FĂRĂ NOROC

FEMEIA FĂRĂ  NOROC


Când  s-a  născut  femeia,

A apărut  în lume   și   regretul,

În  tot  ce  face  zi  de  zi,

Ea   vede  în regret   secretul.

În  dimineață  și  în  fapt de  seară,

Adună  pacea tristă-n  oglinjoară.

Pe  cine  să  mai  crească  cu  povață,

De-i  singură-n  cămară și  în  viață?

S-a  plictisit  de  ea  al  casei  prag:

„Adu-l  în  casa  ta  pe  omul  drag !”

Nu  știe, ce  să-i  zică  spre a  se  adeveri,

Nu  știe,  dacă  dânsul  se  vede  a  veni.

Din  vremea  prea  grăbită  și  curată

De  liniștea ce țiuie-n  urechi, e alintată.

Vorbește  încet  cu  sine  supărată

Și  cântă   lent   iubirea   așteptată.

O chinuie  o întrebare  în  nopțile  cu  foc,

De  ce-ar  fi  ea,  femeia,  lipsită  de  noroc?

Doar  luna  înțelege a ei  poveste,

În  mersul  ei  prin  nori, ea tot  singură  este,

Și  geamul  ei  în  noapte  ea lesne  îl  găsește,

Cu  argint din  raza  rece,  cu  drag,  o  liniștește:

„Singurătatea  nu ne  vine  din  ninsori  și  ploi,

Singurătatea  vine  din  mândria  adunată-n   noi…”

16.09.2011                                        B.M.V.

   

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s